Martie e luna noastră ...

Martie e luna noastră şi când spun asta nu mă refer la faptul că martie e luna femeilor, ci e luna noastră, a mea şi a mamei mele. 

E o lună cu o semnificaţie profundă pentru noi, cu trăiri dulci-amare, cu momente speciale, dar şi amintiri care dor.

În martie ne bucurăm împreună, an de an, de sosirea primăverii, ne dăruim mărţişoare şi ghiocei, ne răsfăţăm una pe alta cu mici atenţii şi bucurii. Martie e luna mamei, pentru că este 8 martie, dar şi pentru că este ziua ei de naştere în această lună. Însă gândul meu se îndreaptă şi către tata, plecat la cer în noaptea de 8 spre 9 martie, marcând astfel pentru totdeauna această lună pentru noi. 

Pe atunci eu eram doar un pui de 2 anişori, mama avea puţin peste 20 de ani.

De atunci încep primele amintiri din viaţa mea, îmi amintesc cât de mult mă strângea mama la piept în momentul dureroasei despărţiri de tata, plecat mult prea devreme să ne vegheze de printre îngeri. 

Din acel moment legătura noastră mamă-fiică a devenit mai mult decât puternică, mai mult decât specială, o legătură ce nu poate fi explicată, nici măcar înţeleasă, există pur şi simplu ... 

Mama şi-a dedicat mie întreaga viaţă, a fost şi este şi mamă, şi tată. Mama e sprijinul meu, la propriu şi la figurat, pentru că nu m-a ţinut de mânuţă doar până la primii mei paşi ... o face şi acum, fiindcă primii paşi nu i-am făcut singură niciodată ...

Şi totuşi nu pentru asta legătura noastră este atât de specială, ci pentru că mama m-a făcut să fiu aşa cum sunt ... puternică!

O să sune straniu, dar n-am auzit niciodată de la ea cuvinte de laudă, zice că nu am nevoie de asta, ştie că pot, nu o uimeşte nici o reuşită a mea, pentru ea e ceva firesc. 

Mama nu stă să îmi plângă de milă sau să mă consoleze, ştie că pot depăşi, că mă pot ridica. Nu mă opreşte dacă vreau ceva, nici nu mă împinge către ceva, îmi spune doar: „Dacă tu vrei şi crezi că poţi să faci, atunci fă ce ai de făcut cum crezi mai bine”.

Explicaţia e simplă-mă simte şi prin tot ceea ce a făcut şi face pentru mine, şi de dragul meu, m-a făcut puternică. Astfel mi-a oferit cea mai importantă lecţie de viaţă pentru momentul când voi fi şi eu mamă, m-a învăţat că nu e suficient să îţi iubeşti puiul, trebuie să ştii să îl faci puternic!

Acum sunt pe picioarele mele, aici, la Bucureşti, departe de cuib şi departe de ea, dar mereu cu sufletul, cu gândul şi inima aproape, purtând mereu cu mine forţa şi căldura acelei îmbrăţişări din cel mai dureros moment al nostru ca familie. Eram un pui de om atunci, dar simţeam şi înţelegeam perfect cât de mare nevoie are mama de mine şi eu de ea. Am crescut cu acest sentiment, cu această nevoie una de cealaltă, aşa simţim şi acum, suntem suflet din sufletul celeilalte. 

Acum 29 de ani, când tata a devenit înger, am învăţat amândouă cea mai importantă lecţie-să preţuim viaţa şi să ne preţuim una pe cealaltă. 

Este 8 martie, trăiţi frumos această zi alături de mamele voastre, preţuiţi fiecare moment în care le aveţi aproape, dăruiţi-le căldură, grijă şi atenţie, copleşiţi-le cu dragoste, veţi primi înapoi infinit mai mult, pentru că tot ce poate oferi o mamă puiului ei nu cunoaşte limite. 

La Mulţi Ani pentru toate femeile şi mamele de pe acest Pământ!

La Mulţi Ani Mama!